Despre tristete...

Vorbeam ceva mai devreme (o tempora !) despre moarte - ca datatoare de sensuri. Ma gandesc de ceva vreme la acel sentiment de care fugim atat de tare si pe care il cautam cu atata infrigurare (uneori fara sa ne dam seama)... tristetea. De-a lungul timpului, poeti, scriitori si alti oameni remarcabili au dat definitii, care mai de care mai reusite, acestui sentiment. Unele o sa le mentionez aici, poate cu ceva comentarii...
"Tristetea e o stare sufleteasca in declin" - spunea Seneca. Hmm... mi-era simpatic Seneca asta.. pana acum. Omul cred ca nu a fost trist cu adevarat niciodata (era stoic.. era mai greu..). Tristetea traita cu adevarat e unul din cele mai adanci si patrunzatoare sentimente. E aproape un drog. Poate mai aproape de definitia in care cred eu a tristetii a fost Tolstoi, care spunea ca "Tristetea pura e la fel de imposibila ca bucuria pura", completat de Twain, cu "Tristetea se poate descurca de una singura, bucuria trebuie insa impartasita cu cineva". Tristetea e o prapastie, iar betia haului poate fi inteleasa destul de bine de catre cei care s-au aruncat vreodata in gol, cu o parasuta, un deltaplan sau chiar cu o coarda elastica.
Tristetea se apropie de puritate atunci cand e amalgamata cu dragoste. Acel nepatruns al dragostei, acel "nu stiu ce" al sentimentului care ne face sa zburam, picurat atent intr-o stare care ne face sa ne aruncam in neat - poate ca se apropie cel mai mult de ceea ce imi place sa numesc "betia simturilor". Un scriitor de categoria 2-a scria la un moment dat ca la capatul oricarei povesti ne asteapta tristetea... Ce bine ar fi daca ar fi asa. Ca orice sentiment intens, tristetea se estompeaza repede, si o sa ii fie luat locul de ceva mult mai odios - uitarea.

***

Tristetea are marele avantaj ca sterge rutina dragostei. Incercati sa fiti tristi o zi pe saptamana, si o sa vedeti ca puteti fi indragostiti cu adevarat celelalte 6. E drept - "cura" asta are drept finalitate secatuirea sufletului (ca orice drog - as putea spune). Dar.. la un moment dat trebuie sa facem o alegere nu? In fond si la urma urmei, tot ce e bun pe lumea asta e ori ilegal, ori imoral, ori ingrasa...