joi, noiembrie 09, 2006

Ruga

"Cerne, Doamne, linistea uitarii
Peste nesfarsita suferinta
Seamana intinderi de credinta
Si sporeste roua indurarii

Rasadeste, Doamne, dragostea si crinul
In ogorul napadit de ura
Si asterne peste munti de zgura
Linistea, iertarea si seninul "

Corneliu Coposu-Ruga



La sfarsitul lunii trecute, in Curtea de Arges s-a comemorat trecerea in nefiinta a celui ce a fost numit "Seniorul politicii romanesti" - Corneliu Coposu. Nu sunt nici foarte implicat in politica, si nici foarte atasat de perioada "rosie" a Romaniei...dar... La comemorare a fost prezent profesorul Enescu, coleg de celula cu Corneliu Coposu...
Poate ca nimic din ce s-a apus acolo nu a contat atat de mult ca un mic amanunt... Profesorul Enescu, bolnav, batran, si "cu urmele Aiudului in sange" povestea cum, dupa eliberarea din inchisoare, la intalnirile cu seniorul, de fiecare data era rugat sa recite o poezie: Isus in Celula, a lui Radu Gyr.


[]... Am intins bratele, nimeni, tacere.
Am intrebat zidul: niciun raspuns!
Doar razele reci, ascutite'n unghere,
cu sulita lor m'au strapuns...

- Unde esti Doamne? Am urlat la zabrele.
Din luna venea fum de catui...
M'am pipait... si pe mainile mele,
am gasit urmele cuielor Lui...

Închisoarea Aiud
Radu Gyr -
Isus in Celula

Uitam prea repede. Citim prea putin. Uitarea ajuta.. cateodata. Cateodata simt ca noi romanii, ca si popor, am inceput sa putrezim. As fi curios sa vad care e raportul dintre intelectualii din Romania care au citit ceva de Radu Gyr si cei care asculta in mod curent Florin Salam (sa zicem). Probabil ca in locul lui Radu Gyr as putea sa pun pe oricine, de la Nae Ionescu la Petre Tutea.. rezultatul ar fi unul asemanator.

Intre cele doua fotografii de mai sus sunt niste diferente fantastice...
A doua fotografie mi-a mult mai draga. Sunt taran prin sange si prin credinta, si cateodata imi e greu sa inteleg "pragmatism", "cochetarie", si alte cuvinte... practice... Nu stiu ... e greu de combinat aurul cu lumanarile. Mi-e greu oricum sa asociez aurul cu frumosul, dar aurul cu piosul...

Totusi, un cuvant nu ar trebui uitat. E probabil singurul cuvant cu viata din dictonul comunei franceze "Liberte - Egalite - Fraternite". Fraternitatea e un cuvant pe care o sa il comentez probabil cu alta ocazie. egalitatea e apanajul "democratiei" despre care Aristotel spunea ca e unul din cele trei sisteme degenerate de guvernare. Ramane cuvantul pe care l-am uitat cel mai des, sau cel caruia i-am dat mai totdeauna alte sensuri : libertatea.

[...]Nu pentru-o lopată de rumenă pâine,
nu pentru patule, nu pentru pogoane,
ci pentru văzduhul tău liber de mâine,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane![...]

[...] Nu pentru mania scrâşnită-n măsele,
ci ca să aduni chiuind pe tapsane
o claie de zări şi-o căciula de stele,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Aşa, ca să bei libertatea din ciuturi
şi-n ea să te-afunzi ca un cer în bulboane
şi zărzării ei peste tine să-i scuturi,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane![...]

Radu Gyr- Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!